Articolul
despre „Rolul comunicării în pozitivarea
imaginii de sine. Autocunoaşterea,
imaginea de sine, stima de sine” face parte din revista
națională de educație și cultură „Tribuna
învățământului” și este scris de Educ. Maria Stoica,
Grădinița „Muguri de anin”, Loc. Aninoasa, jud. Dâmbovița și Prof.
înv. preşc. Cătălina Sorescu, Grădinița cu Program Normal Nr. 1, Loc.
Răzvad, jud. Dâmbovița.
„Omul se
dezvoltă în fiecare zi prin experiențele pe care le trăieşte, care pot fi:
succese, eşecuri, pur şi simplu întâmplări şi experiențe de viață. Este bine să
învățăm cu toții din circumstanțele diferite cu care ne confruntăm, din
interacțiunile cu ceilalți, căci cunoaşterea de sine este cheia stării de
bine.”
Imaginea de sine este ceea ce credem despre noi şi ceea ce
cred alții despre noi (abilități, cogniții, atitudini şi comportamente).
În strânsă legătură cu imaginea de sine se
află stima de sine, care reprezintă abilitatea de a te simți şi de a gândi
pozitiv despre tine. Este atitudinea de bază pentru asigurarea succesului
personal şi profesional. Ca viitori profesori, trebuie să știm că stima de sine
este importantă atât în ceea ce ne privește pe noi, cât și pe elevi.
Stima de sine pozitivă şi realistă dezvoltă
copiilor capacitatea de a lua decizii responsabile, dar şi abilitatea de a face
față presiunii grupului de joacă, de a avea succes în activitatea de învățare.
De asemenea, este important să ştim că experiențele
din timpul copilăriei au un rol esențial în dezvoltarea imaginii de sine.
Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalitățile de reacție
a copilului la acestea contribuie la imaginea de sine pe care o va avea
viitorul adult despre el.
Cele două doamne dau exemplu de câteva
experiențe din copilărie care pot dezvolta o imagine de sine sănătoasă: copilul
trebuie încurajat, lăudat, ascultat,
trebuie să i se vorbească cu respect, să i se acorde atenție. Un
rol important îl au și performanțele bune în activitățile şcolare şi
extraşcolare (sport, desen, pictură, teatru).
De asemenea,
trebuie evitate în activitatea didactică atitudinile care pot forma copiilor o imagine de sine scăzută, şi
anume: este
des criticat, i se vorbeşte pe un ton ridicat, este ignorat, ridiculizat,
ceilalți (părinți, profesori) aşteaptă să fie întotdeauna „perfect”,are eşecuri
în activitățile extraşcolare sau şcolare, este comparat frecvent cu
frați/colegi/prieteni în defavoarea sa, standarde exagerate ale părinților
privind performanțele sale.
Stima de sine
este decisivă pentru a scoate la iveală ceea ce este cel mai bun în fiecare
dintre noi. Putem „lucra” asupra stimei de sine permanent, ca adulți pentru noi
înşine sau ca educatori care formează personalitatea copiilor. Vom dobândi
stima de sine dacă vom învăța să ne privim pe noi înşine, să ne plăcem şi să
învățăm să ne vedem şi să ne apreciem punctele tari. Dacă vom face acest efort,
acesta va fi apreciat de ceilalți, iar noi putem fi mândri. Dacă noi, ca
dascăli, nu avem stimă de sine, nu vom fi capabili să-i facem pe alții să aibă
stimă de sine.
Educatoarea are rolul de a ajuta copiii să-şi cunoască propriile
talente, interese, abilități şi să-i recompenseze atunci când manifestă un
interes pentru o activitate. Este foarte important că la aceste activități nu
sunt recompensate performanțele, ci interesul manifestat de copil. Fiecare
copil este UNIC în modul de manifestare personală.
Fiecare educatoare împreună cu părinții grupelor mari de nivel II de la Grădinița „Muguri de anin” Aninoasa şi de la Grădinița cu Program Normal Nr. 1 Răzvad, județul Dâmbovița, au realizat o serie de întâlniri de lucru în cadrul cărora au explicat consecințele/riscurile unui respect de sine scăzut al lor, dar şi al copiilor în viitor: probleme emoționale (depresie, anxietate), probleme de comportament (agresivitate, scăderea performanțelor şcolare) , eşec şcolar, abandon şcolar, creşterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri, imaginea corporală negativă, tulburări alimentare ( anorexie, bulimie), suicid.
Fiecare educatoare împreună cu părinții grupelor mari de nivel II de la Grădinița „Muguri de anin” Aninoasa şi de la Grădinița cu Program Normal Nr. 1 Răzvad, județul Dâmbovița, au realizat o serie de întâlniri de lucru în cadrul cărora au explicat consecințele/riscurile unui respect de sine scăzut al lor, dar şi al copiilor în viitor: probleme emoționale (depresie, anxietate), probleme de comportament (agresivitate, scăderea performanțelor şcolare) , eşec şcolar, abandon şcolar, creşterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri, imaginea corporală negativă, tulburări alimentare ( anorexie, bulimie), suicid.
Treptat,
părinții au înțeles că fiecare copil are anumite nevoi, dorințe şi limite. La
vârste fragede, modul în care copilul îşi satisface nevoile de bază şi experiențele
sale cu persoanele importante din jurul său (părinți, frați/surori, bunici
etc.) vor fi decisive pentru atitudinea față de viață pe care copilul o alege
în relația cu sine şi cu ceilalți.
În cadrul întâlnirilor cu părinții au fost realizate mai
multe exerciții de autocunoaştere şi de dezvoltare a respectului de sine: „Metafora casei”; „Declarația de apreciere
personală”; „Expoziție: Cine sunt eu?”; „Teoria stimei de sine”.
„Cunoaşterea de
sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experiențele prin care trecem. Pe măsură
ce persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai mare şi mai precisă
de autoreflecție. Totuşi, niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi
înşine în totalitate. Confruntarea cu diverse evenimente poate scoate la iveală
dimensiuni noi ale personalității sau le dezvoltă pe cele subdimensionate.
Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivațional, dar
suportă influențe puternice de mediu