sâmbătă, 13 ianuarie 2018

                                         Prezentare de carte
Titlul cărții:Educarea limbajului în învăţământul preşcolar”, vol. 2 Comunicarea scrisă”.
Autori: Magdalena Dumitrana
Editura: Compania
Anul: 2001
Nr.pagini: 165

    Lucrarea este formată din trei părți: „Organizarea activității”, „Programa învățământului preșcolar” și „Copiii dictează și educatoarea scrie”. În prefața lucrării este prezentată o idee fundamentală a doamnei Viorica Preda, inspector general de specialitate MEdc, care descrie această carte ca fiind „prima de acest gen în învățământul preșcolar românesc, având în vedere concepția nouă și modernă în care sunt abordate problemele de metodică a predării conținuturilor propuse de programă pentru respectivul domeniu de cunoaștere”.
     În partea a treia a lucrării este prezentată „Programa învățământului preșcolar”, care cuprinde „desfășurarea activităților de citire” și „desfășurarea activităților de scriere”.
    În ceea ce privește „desfășurarea activităților de scriere”, „copilul va putea să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori, obiecte, imagini, forme geometrice, tipuri de contururi”, „să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora”, „să utilizeze desene, simboluri, pentru a transmite semnificații”, „să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să se folosească de această descoperire”, „să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le traseze”.
  Grădinița- cel mai potrivit mediu de învățare a citit- scrisului: Spre deosebire de predarea limbajului oral, predarea limbajului scris se bazează pe o instruire artificială, într-o manieră mecanică.
     În prima jumătate a secolului XX, Maria Montessori a demonstrat că cel mai potrivit mediu pentru învățarea scris-cititului este grădinița, iar cea mai bună metodă pentru această achiziție nu este aceea prin care copiilor li se predă, ci acele metode prin care cititul și scrisul apar în situații de joc. Așadar, preșcolarii trebuie să învețe „limbajul scris” și nu doar cum să scrie.
   O  deprindere extrem de importantă în abordarea citit-scrisului este cea a discriminării perceptive: a deosebi un  lucru de altul, o formă de alta („copilul trebuie să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori”). Așadar, el trebuie să știe să sorteze dintr-un grup de obiecte sau jucării pe cele identice sau similare, să sorteze și să potrivească diferite jetoane de forme geometrice, culori și mărimi diferite, după diverse criterii, să deosebească și să potrivească după formă diferite litere și cifre, chiar dacă inițial nu le cunoaște semnificația.
     Primul pas în scriere este înțelegerea de către copil a propriei capacități de a trasa semne, de a lăsa urme pe o suprafață cu ajutorul unui instrument. Pentru început, preșcolarul trebuie „să cunoască și să știe cum se utilizează hârtia, creionul, creioanele colorate, creta albă și colorată, alte instrumente de scris”. De multe ori, această cunoaștere începe chiar din familie. Pe la 1 an și câteva luni, copilul este capabil să țină strâns în pumn un creion gros, o cariocă, să lovească hârtia și să obțină astfel câteva puncte.
    Autoarea precizează faptul că „ o educatoare pricepută va putea să-i învețe pe copii literele cu mult înainte ca aceștia să lucreze pe caiete doar prin jocuri la nisip, desenând cu degetul sau cu un bețișor”. Pentru acest lucru, aceasta recomandă jocurile de aruncare la țintă, de tras cu mingea la poartă, jocurile pe asfalt (șotronul).
   „Copilul  va ști să execute elemente grafice simple”. Într-o primă etapă, copiii experimentează instrumentele de scris ( vor lăsa „urme” cu bățul pe pământ, cu degetul pe nisip, cu creta pe asfalt ori pe tablă). Pentru început, trebuie să i se ofere pentru colorat figuri simple, de mici dimensiuni. În caz contrar, acesta va avea tendința de a „mâzgăli” câteva linii, va declara că a terminat, trecând la alt desen.
   „Copilul va putea să execute diferite tipuri de trasări peste modelele date”. În acest sens, se pornește de la uniri de puncte fie trasând linia peste una punctată, fie în mod liber.
   „Copilul va urmări perceptiv și motric anumite trasee”: Autoarea dă ca  exemplu trasarea unei linii punctate, care înfățișează traseul unui cățel către un copil.  În acest demers, aceasta îi încurajează pe copii să folosească guma, pentru a-și îndrepta greșelile.
   „Copilul va ști să completeze părțile care lipsesc în desenele simple”(piciorușele unei broaște, acele unui arici).
   „Copilul trebuie să respecte reguli/condiții minime ale actului scrierii”: aceste reguli trebuie cunoscute încă de la grupa mică:  trebuie corectată (cu blândețe) poziția corpului și  prevenită tensiunea motrică.
   „Copilul va utiliza simbolurile (săgeți,cerculețe, cruciulițe, litere) în jocuri pentru a semnifica ceva”( indicatori sub formă de săgeți care direcționează spre cabinet diferite din cadrul unui spital, semnele de circulație).
   „Copilul va ști să << să scrie>> scrisori, invitații, felicitări, utilizând desene, simboluri grafice, litere, cuvinte. În acest sens, autoarea le prezintă copiilor  o scrisoare formată din desene și încurajează utilizarea simbolurilor (o inimă pentru a-și arăta afecțiunea) și a literelor disparate (m-mama, t-tata).
   „Copilul va descoperi că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și va folosi această descoperire”: se recomandă întocmirea carnețelelor de telefoane, organizarea plecărilor după cumpărături și întocmirea unei liste (imagine-cuvânt), dar  și a unei rețete.
   Preșcolari și scriitori: După ce copiii se familiarizează cu limbajul scris existent sub diferite forme, sunt conștienți de modul în care educatoarea transpune în scris povestirile pe care ei le dictează, învață o parte din litere și le recunosc, se poate începe învățarea scrierii. Autoarea încurajează scrirea la mașină și la computer a actelor, a documentelor, a scrisorilor, deoarece este câștigată mai multă lizibilitate.
    Primele litere cu care trebuie să facă cunoștință copilul trebuie să fie literele mici de tipar, deoarece pot fi găsite cu ușurință de către copii. Asta nu înseamnă că preșcolarului i se va interzice accesul la celelalte tipuri de litere.
   Etapele predării- învățării scrierii literelor/cifrelor sunt: „recunoașterea și identificarea după formă a literelor și denumirea lor”, „legarea sunetului de litera corespondentă”, „trasarea peste modelul punctat al literei”, „copierea literei după un model dat, alaturat”, „trasarea peste cuvinte punctate”, „copierea cuvântului după un modeln scris dat”, „trasarea independentă a cuvântului”.
   După ce copiii învață literele, ei pot fi stimulați să „scrie” deja lucrări „adevărate”. O astfel de lucrare poate fi „dicționarul în imagini”sau „o bancă de cuvinte”.
    Totul devine mai interesant atunci când copiii hotărăsc să „scrie” și ei „cărți cu povești”. Acest lucru are loc cu ajutorul educatoarei, prin procedeul „copiii dictează, educatoarea scrie”. „Acestea vor fi repovestiri ale poveștilor deja cunoscute, ale unor întâmplări trăite de copii, povești după imagini”. După ce povestea e gata, educatoarea citește și face corecturi. Înainte de a se lega cartea, se fac  desene care au legătură cu povestea și se găsește un titlu poveștii. Pot fi construite cărți sub diferite forme: de brad, de peștișor,de pliant,etc.
     Ultima parte a lucrării „Copiii dictează și educatoarea scrie” este prezentată sub formă de povești create  de copiii din grupele mari și mijlocii în mod „independent”, ca urmare a unui program personal de dezvoltare a comunicării orale și scrise desfășurat de doamna educatoare cu gradul I (metodistă) Virginia Vasile, la grădinița cu program prelungit nr. 5 din Buzău.
     Recomand această lucrare, deoarece aici pot fi găsite principalele puncte de reper ale organizării și conducerii activităților de educare a limbajului: obiectivele specifice, comportamentele care desemnează atingerea obiectivelor, cât și modalitățile de lucru care pot duce la realizarea obiectivelor propuse.

Bibliografie:
Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, vol. 2, Bucureşti, Editura Compania, 2001 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu