Prezentare de carte
Titlul cărții:
„Educarea limbajului în învăţământul preşcolar”, vol. 2 Comunicarea scrisă”.
Autori: Magdalena Dumitrana
Editura: Compania
Anul: 2001
Nr.pagini: 165
Lucrarea
este formată din trei părți: „Organizarea activității”, „Programa
învățământului preșcolar” și „Copiii dictează și educatoarea scrie”. În prefața
lucrării este prezentată o idee fundamentală a doamnei Viorica Preda, inspector
general de specialitate MEdc, care descrie această carte ca fiind „prima de
acest gen în învățământul preșcolar românesc, având în vedere concepția nouă și
modernă în care sunt abordate problemele de metodică a predării conținuturilor
propuse de programă pentru respectivul domeniu de cunoaștere”.
În
partea a treia a lucrării este prezentată „Programa învățământului preșcolar”,
care cuprinde „desfășurarea activităților de citire” și „desfășurarea
activităților de scriere”.
În ceea ce privește „desfășurarea
activităților de scriere”, „copilul va putea să perceapă și să discrimineze
între diferitele forme, mărimi, culori, obiecte, imagini, forme geometrice,
tipuri de contururi”, „să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind
deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora”, „să utilizeze
desene, simboluri, pentru a transmite semnificații”, „să descopere că scrierea
îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să se folosească de această
descoperire”, „să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor,
învățând să le traseze”.
Grădinița-
cel mai potrivit mediu de învățare a citit- scrisului: Spre deosebire de
predarea limbajului oral, predarea limbajului scris se bazează pe o instruire
artificială, într-o manieră mecanică.
În
prima jumătate a secolului XX, Maria Montessori a demonstrat că cel mai
potrivit mediu pentru învățarea scris-cititului este grădinița, iar cea mai
bună metodă pentru această achiziție nu este aceea prin care copiilor li se
predă, ci acele metode prin care cititul și scrisul apar în situații de joc.
Așadar, preșcolarii trebuie să învețe „limbajul scris” și nu doar cum să scrie.
O deprindere extrem de importantă în abordarea
citit-scrisului este cea a discriminării perceptive: a deosebi un lucru de altul, o formă de alta („copilul trebuie să perceapă și să
discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori”). Așadar, el trebuie
să știe să sorteze dintr-un grup de obiecte sau jucării pe cele identice sau
similare, să sorteze și să potrivească diferite jetoane de forme geometrice,
culori și mărimi diferite, după diverse criterii, să deosebească și să
potrivească după formă diferite litere și cifre, chiar dacă inițial nu le
cunoaște semnificația.
Primul
pas în scriere este înțelegerea de către copil a propriei capacități de a trasa
semne, de a lăsa urme pe o suprafață cu ajutorul unui instrument. Pentru
început, preșcolarul trebuie „să cunoască
și să știe cum se utilizează hârtia, creionul, creioanele colorate, creta albă
și colorată, alte instrumente de scris”. De multe ori, această cunoaștere
începe chiar din familie. Pe la 1 an și câteva luni, copilul este capabil să
țină strâns în pumn un creion gros, o cariocă, să lovească hârtia și să obțină
astfel câteva puncte.
Autoarea
precizează faptul că „ o educatoare pricepută va putea să-i învețe pe copii
literele cu mult înainte ca aceștia să lucreze pe caiete doar prin jocuri la
nisip, desenând cu degetul sau cu un bețișor”. Pentru acest lucru, aceasta
recomandă jocurile de aruncare la țintă, de tras cu mingea la poartă, jocurile
pe asfalt (șotronul).
„Copilul
va ști să execute elemente grafice simple”. Într-o primă etapă, copiii
experimentează instrumentele de scris ( vor lăsa „urme” cu bățul pe pământ, cu
degetul pe nisip, cu creta pe asfalt ori pe tablă). Pentru început, trebuie să
i se ofere pentru colorat figuri simple, de mici dimensiuni. În caz contrar,
acesta va avea tendința de a „mâzgăli” câteva linii, va declara că a terminat,
trecând la alt desen.
„Copilul va putea să execute diferite tipuri
de trasări peste modelele date”. În acest sens, se pornește de la uniri de
puncte fie trasând linia peste una punctată, fie în mod liber.
„Copilul va urmări perceptiv și motric
anumite trasee”: Autoarea dă ca exemplu
trasarea unei linii punctate, care înfățișează traseul unui cățel către un
copil. În acest demers, aceasta îi
încurajează pe copii să folosească guma, pentru a-și îndrepta greșelile.
„Copilul va ști să completeze părțile care
lipsesc în desenele simple”(piciorușele unei broaște, acele unui arici).
„Copilul trebuie să respecte reguli/condiții minime ale actului scrierii”: aceste reguli
trebuie cunoscute încă de la grupa mică:
trebuie corectată (cu blândețe) poziția corpului și prevenită tensiunea motrică.
„Copilul va utiliza simbolurile
(săgeți,cerculețe, cruciulițe, litere) în jocuri pentru a semnifica ceva”(
indicatori sub formă de săgeți care direcționează spre cabinet diferite din
cadrul unui spital, semnele de circulație).
„Copilul va ști să << să scrie>>
scrisori, invitații, felicitări, utilizând desene, simboluri grafice, litere,
cuvinte. În acest sens, autoarea le prezintă copiilor o scrisoare formată din desene și încurajează
utilizarea simbolurilor (o inimă pentru a-și arăta afecțiunea) și a literelor
disparate (m-mama, t-tata).
„Copilul va descoperi că scrierea
îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și va folosi această
descoperire”: se recomandă întocmirea carnețelelor de telefoane, organizarea
plecărilor după cumpărături și întocmirea unei liste (imagine-cuvânt), dar și a unei rețete.
Preșcolari
și scriitori: După ce copiii se familiarizează cu limbajul scris existent
sub diferite forme, sunt conștienți de modul în care educatoarea transpune în
scris povestirile pe care ei le dictează, învață o parte din litere și le
recunosc, se poate începe învățarea scrierii. Autoarea încurajează scrirea la
mașină și la computer a actelor, a documentelor, a scrisorilor, deoarece este
câștigată mai multă lizibilitate.
Primele litere cu care trebuie să facă
cunoștință copilul trebuie să fie literele mici de tipar, deoarece pot fi
găsite cu ușurință de către copii. Asta nu înseamnă că preșcolarului i se va
interzice accesul la celelalte tipuri de litere.
Etapele
predării- învățării scrierii literelor/cifrelor sunt: „recunoașterea
și identificarea după formă a literelor și denumirea lor”, „legarea sunetului
de litera corespondentă”, „trasarea peste modelul punctat al literei”, „copierea
literei după un model dat, alaturat”, „trasarea peste cuvinte punctate”,
„copierea cuvântului după un modeln scris dat”, „trasarea independentă a
cuvântului”.
După ce copiii învață literele, ei pot fi
stimulați să „scrie” deja lucrări „adevărate”. O astfel de lucrare poate fi
„dicționarul în imagini”sau „o bancă de cuvinte”.
Totul
devine mai interesant atunci când copiii hotărăsc să „scrie” și ei „cărți cu
povești”. Acest lucru are loc cu ajutorul educatoarei, prin procedeul „copiii
dictează, educatoarea scrie”. „Acestea vor fi repovestiri ale poveștilor deja
cunoscute, ale unor întâmplări trăite de copii, povești după imagini”. După ce
povestea e gata, educatoarea citește și face corecturi. Înainte de a se lega
cartea, se fac desene care au legătură
cu povestea și se găsește un titlu poveștii. Pot fi construite cărți sub
diferite forme: de brad, de peștișor,de pliant,etc.
Ultima parte a lucrării „Copiii dictează și educatoarea scrie” este prezentată sub formă de
povești create de copiii din grupele
mari și mijlocii în mod „independent”, ca urmare a unui program personal de
dezvoltare a comunicării orale și scrise desfășurat de doamna educatoare cu
gradul I (metodistă) Virginia Vasile, la grădinița cu program prelungit nr. 5
din Buzău.
Recomand această lucrare, deoarece aici
pot fi găsite principalele puncte de reper ale organizării și conducerii
activităților de educare a limbajului: obiectivele specifice, comportamentele
care desemnează atingerea obiectivelor, cât și modalitățile de lucru care pot
duce la realizarea obiectivelor propuse.
Bibliografie:
Dumitrana, Magdalena, Educarea
limbajului în învăţământul preşcolar, vol. 2, Bucureşti, Editura Compania,
2001
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu